O fabrică de cablaje a negociat cu unul dintre angajați să iasă la pensie cu un an mai târziu. Omul era singurul care mai știa cum funcționează sistemul de execuție a producției (MES) de la una dintre stațiile de lucru. Povestea a spus-o Marius Dragomiroiu, de la SHE Information Technology, pe 21 octombrie, la IndustryShift Conference. Aproape tot ce s-a discutat în ziua aceea despre automatizare încape în ea: înainte de roboți și de inteligență artificială, multe fabrici au de rezolvat o problemă: oameni care pleacă și sisteme care nu se înțeleg între ele.
Conferința, la prima ediție, a fost organizată de FineEngineering Magazine la Caro Hotel din București. Programul a avut trei paneluri — despre automatizare, producție și digitalizare —, prezentări ale companiilor și un workshop Darcom Energy despre energie în practică. Contextul n-a fost unul de entuziasm. În primele opt luni din 2026, producția industrială a scăzut cu 3,4%, iar cea din industria prelucrătoare cu 4,4%, potrivit INS. Pentru trimestrul al doilea, Comisia Națională de Strategie și Prognoză estima în industrie cu 3,9% mai puțini salariați decât cu un an în urmă. Pe scenă s-a vorbit puțin despre volume și mult despre ce trebuie să facă o fabrică înainte de primul robot.
Lipsa de personal, înaintea costului
Când a vorbit despre provocările pieței, Marius Rădulescu, de la Kawasaki Robotics, a pus lipsa de personal pe primul loc: „Principalul motiv este lipsa de personal. Practic, automatizarea nu mai este doar o opțiune sau un avantaj competitiv în cazul unor companii, ci devine o necesitate.” După experiența lui, companiile mari își fac bugete de eficientizare de la an la an, în timp ce firmele mici și mijlocii au nevoie să fie ajutate. Unele sună să întrebe cât costă un robot de paletizare, fără să știe că robotul fără gripper și fără integrator nu face nimic. Altele vor să automatizeze totul dintr-odată.
Jean-Baptiste Quiqueran-Beaujeu, de la COPA-DATA, a pus problema mai precis. Clienții din Europa de Est îi spun că ar automatiza tot ce se poate, dar n-au ingineri: „Demografia nu joacă în favoarea noastră.” Soluția lui pentru propria echipă e simplă: angajează juniori și îi formează în casă. În software, a spus el, a apărut ideea că juniorii nu mai sunt necesari, „pentru că totul poate fi făcut de Claude”. Fără juniori angajați continuu, nu mai ai de unde să crești specialiștii de peste câțiva ani.
O mărturie directă a venit de la Lucian Chira, inginer la HIWIN, întors de curând din Statele Unite, unde a lucrat pentru aceeași companie. A povestit despre managerii unei fabrici din nord-estul țării care i-au spus deschis că au greșit: n-au automatizat acum doi-trei ani, iar acum pierd oameni și încearcă să recupereze. „Am început automatizarea prea târziu”, i-au spus. Tot el a recunoscut că, în primele șase luni de după întoarcere, n-a găsit niciun proiect. Abia când a început să stea lângă clienți și să-i instruiască au venit și comenzile.
Patricia Coconea, de la DHL Express România, a mutat discuția pe partea cealaltă: ce rămâne omului după automatizare. DHL folosește 4.000 de roboți colaborativi în divizia Supply Chain, la nivel mondial, dar coletul ajunge în continuare la client printr-un curier. „Tot ce se va putea automatiza se va automatiza. E o chestiune de timp. Dar umanul devine premium”, a spus ea.
Datele vin înaintea inteligenței artificiale
„Garbage in, garbage out” — dacă intră date proaste, ies rezultate proaste —, a amintit Jean-Baptiste Quiqueran-Beaujeu, iar ideea a revenit și în panelul despre digitalizare. El a descris un tipar pe care îl vede la clienți: firme care vor agenți AI, dar au cinci silozuri de date care nu comunică între ele. Marius Dragomiroiu a dat aceeași diagnoză din perspectiva unui dezvoltator de software. În multe fabrici, sistemele de producție sunt diferite, documentația lipsește, iar cei care le-au construit au plecat. Au mai rămas cel mult doi-trei oameni care știu cum funcționează, iar ei trebuie folosiți la maximum înainte de orice proiect de AI.
Ioan Drăgan, de la TEEPTRAK, companie care monitorizează eficiența liniilor de producție, a spus că multe fabrici din România iau încă decizii a doua zi, pe intuiție sau pe tabele Excel completate de operatori „mai mult sau mai puțin precis”. La Hutchinson, după datele prezentate de el, simpla vizibilitate asupra utilajelor-gâtuire a crescut productivitatea primei fabrici echipate cu 30% în câteva luni. Potrivit lui, sistemul a fost apoi extins în toate fabricile grupului.
Un exemplu concret de AI aplicat a venit de la Alexandru Danciu, de la TRUMPF România. Compania face sudură laser de aproximativ 20 de ani, iar camerele care urmăresc cordonul de sudură au fost dublate în ultimii doi ani de un agent AI. Acesta învață să deosebească piesele cu adevărat defecte de cele pe care un reflex de lumină le făcea să pară rebut. Într-unul dintre procese, a spus el, rebutul a scăzut cu 98%. Decizia finală rămâne însă la operator, care îi arată agentului ce e acceptabil și ce nu.
Robotul la jumătate de preț
Una dintre întrebările din sală, pusă de RomâniaFrumoasă, a fost despre presiunea roboților chinezești ieftini. Răzvan Isac, de la Teradyne Robotics — grupul din care face parte Universal Robots —, moderatorul primului panel, a dat o cifră: în China există, după socoteala lui, 35 de copii ale robotului lor colaborativ. „Mesajul lor principal este că fac același lucru ca noi, dar la jumătate de preț.” Cu toate acestea, a spus el, Universal Robots are în România o cotă de piață la roboții colaborativi „undeva pe la 80–90%”. Diferența o fac oamenii locali, înțelegerea la fața locului a ce îi trebuie clientului și fiabilitatea. În aprilie 2026, un tribunal din Hamburg a interzis, printr-o ordonanță preliminară, comercializarea în Germania a software-ului unui producător chinez de coboți, Elite Robots, pe care Teradyne îl acuză că a copiat software-ul Universal Robots.
Marius Rădulescu a completat răspunsul cu un calcul care, spune el, scapă multor companii aflate la primul proiect: o linie oprită costă mai mult decât orice diferență de preț la achiziție. Alexandru Danciu a spus același lucru despre utilaje: un preț inițial mic nu înseamnă nimic dacă exploatarea costă mai mult.
Paza, incendiul și camerele care există deja
Multe dintre cifrele zilei au venit de la Lucian Mățăoanu, CEO al Hyperfy, companie pornită din software pentru sisteme de securitate, folosit mai ales în bănci. În România mai lucrează, a spus el, aproximativ 100.000 de agenți de pază, iar un post de pază costă în jur de 4.000 de euro lunar. Hyperfy înlocuiește sau completează paza cu tehnologie și livrează clienților reduceri de 25% la costul pazei. Spune că are peste 100 de implementări de acest fel.
A doua temă a fost securitatea la incendiu. Ordonanța de urgență 17/2026, intrată în vigoare în martie, a schimbat discuțiile cu clienții. Actul obligă operatorii să anunțe în 24 de ore defectarea instalațiilor de stingere și detectare și permite suspendarea autorizației de securitate la incendiu dacă sistemele nu funcționează. De atunci, a spus Lucian Mățăoanu, compania integrează „la o viteză cum n-am făcut-o niciodată” centrale de incendiu de diferite mărci, ca clienții să nu fie nevoiți să le înlocuiască pe toate. După estimarea lui, 80% dintre sistemele de incendiu din România au deficiențe sau sunt nefuncționale.
Ideea lui de bază e că fabricile și depozitele mari au deja mii de camere. „Ce poate să vadă ochiul uman poate să vadă și o cameră”, a spus el. Pe același flux video rulează mai mulți algoritmi: unul verifică dacă oamenii poartă cască, altul semnalează o cale de acces blocată sau o persoană căzută. Întrebat de ce se întâmplă schimbarea acum, a vorbit despre viteză: acum trei-patru ani, un proiect demonstrativ de AI le lua patru-șase luni, iar azi le ia patru-șase săptămâni. În patru-șase luni, a spus el, interesul clientului „se cam răcea”.
Banii, creditul și marfa cerută ieri
Lucian Chira a numit fără ocolișuri cea mai mare provocare: banii, adică investiția și riscul ca ea să nu iasă. Bogdan Băbușanu, CEO al BOMA Prefabricate, a descris și mecanismul. Clienții din construcții cer marfa „ieri”, dar banii vin greu. Stocuri de valoare mare rămân blocate când finanțarea unui proiect de infrastructură se oprește la jumătatea anului, iar unii clienți intră în insolvență. „Limita de credit alocată și timpul de plată sunt elemente care contează de mai multe ori decât prețul produsului”, a spus el. Modificările fiscale din acest an, a adăugat el, pot da peste cap planul de investiții al unei firme și o obligă să-l refacă. Pentru a doua provocare, lipsa specialiștilor, BOMA și-a făcut un fel de școală internă, cu diplome emise împreună cu firme terțe.
Irinel Gogu, de la Darcom Energy, a vorbit despre aceeași instabilitate în fotovoltaic. Prețurile echipamentelor din China se schimbă de la o zi la alta, așa că un proiect ofertat poate ajunge, la implementare, sub marja calculată. Iar programele de finanțare ale statului n-au un calendar pe care să se poată construi. În același timp, clienții industriali cer altceva decât acum câțiva ani: independență energetică, autoconsum și posibilitatea de a tranzacționa energie.
La vârful de seară dintr-o zi de la sfârșitul lui iunie, prețul spot al energiei a ajuns în România la 547 de euro pe megawatt-oră. Întrebați dacă, la astfel de prețuri, centrele de date mai sunt o afacere în România, doi dintre vorbitorii panelului de digitalizare au spus deschis că nu ei sunt cei mai potriviți să răspundă. Lucian Mățăoanu a înclinat totuși spre „mai degrabă da” și a mutat atenția pe alte costuri: de la începutul anului, a spus el, prețul serverelor, al memoriilor și al plăcilor grafice a crescut atât de mult încât unele proiecte nu se mai pot susține. Ioan Drăgan a făcut o distincție: antrenarea modelelor mari e foarte scumpă, dar se face rar în Europa, iar rularea unor agenți deja antrenați nu cere o putere de calcul enormă.
Ultimul om care știe sistemul
Primul panel s-a încheiat cu o frază a moderatorului: „Mă bucur că am discutat așa mult despre oameni și nu despre produse, tehnologii, servicii.” Pe agendă scria automatizare, producție și digitalizare. Pe scenă a tot revenit întrebarea de la fabrica de cablaje: ce faci când pleacă ultimul om care știe cum merge sistemul.
RomâniaFrumoasă a fost partener media al conferinței. Citatele provin din înregistrările proprii ale celor trei paneluri, făcute pe 21 octombrie 2026.
