De ce sâmbătă? Pentru că, plimbarea de duminică a lui Endi Ungureanu a avut și un format special — TURA x Ideas Chat!, co-organizat cu Maria și Florin, realizatorii proiectului „Ideas Chat!": o tură de Cișmigiu în care wantreprenorii merg lângă antreprenorii din podcast. Trei runde de parc la umbra teilor, fără microfoane, fără sales.
L-am cunoscut pe Endi Ungureanu la prima ediție a evenimentului Noaptea Spațiilor de Coworking, într-o seară de iunie. Vorbea fără microfon, ca de obicei, despre cum a început „Tura de duminică" în decembrie 2024 cu un post scurt pe LinkedIn — „iese cineva mâine la o tură de Herăstrău, mers, nu alergat?" — și despre cei doi oameni care au venit atunci: Emil și Andy. „Erau 0 grade. Emil venise pentru alergat, că a crezut că alergăm, dar a mers, a mers așa, mai alert..." În spatele ușoarei autoderiziuni, Endi spunea ceva mai serios: că secretul lui Radu Restivan, fondatorul comunității 321sport, nu e că adună sute de oameni marți dimineața în Herăstrău, ci că „face asta de zece ani, în fiecare marți". Constanța, nu inspirația. Și că o regulă învățată devreme — „nu facem sales" — face diferența între o comunitate care crește prin presiune și una care crește prin cea ce degajă: liniște și empatie. „Tura este mereu acolo pentru tine."
Un an și jumătate mai târziu, au aderat la idee cinci parcuri din București (Herăstrău, IOR, Tineretului, Lacul Morii, Cotroceni) și șase orașe din țară (Cluj, Constanța, Craiova, Satu Mare, Timișoara, Iași). Adunat înseamnă 2.500 de oameni pe LinkedIn, aproape 5.000 pe Instagram, vreo 1.200 într-o constelație de douăzeci de grupuri de WhatsApp organizate pe orașe. Asta înseamnă că duminici la rând, undeva în România, oameni ies în grupuri la mers cu intenția simplă de mișcare și cunoaștere a unuia față de celălalt.
Pe 20 iunie, totuși, era sâmbătă. Și nu Herăstrău, ci Cișmigiu.
Cișmigiu, 09:45
Intrarea de pe colț — Bulevardul Regina Elisabeta, vis-à-vis de Primăria Capitalei — e una dintre acelea care te învăluie în umbra densă a teilor și arborilor seculari ai parcului. Soarele era deja sus, vremea frumoasă și destul de călduroasă încă de dimineața, dar Cișmigiu are propria temperatură: cu trei-patru grade mai scăzută decât bulevardul de dincolo de gard.
Pe pavajul din fața porții de fier forjat se aduna treptat un grup vizibil mai numeros decât te-ai aștepta la o tură obișnuită — peste cincizeci de oameni până la 10:00 — în care se distingeau toate semnele unei adunări de weekend de oraș: rucsacuri ușoare, tote bags, șepci de baseball, sandale, sneakers, o sticlă de apă într-o mână. Un cățel alb, mic și pufos, se învârtea printre picioare cu blândețea aceea pe care doar parcurile bucureștene în iunie o produc. Un măturător municipal, în vestă fluorescentă, își vedea liniștit de aleea sa. Bucureștiul, normal.
Tura aceasta era altceva și asta se vedea de la primele saluturi. Spre deosebire de turele de duminică obișnuite, asta avea o tematică: TURA x Ideas Chat! — un format inițiat de Maria și Florin, fondatorii podcastului „Ideas Chat!", co-organizat cu Endi. Ideas Chat! e o serie de conversații cu antreprenori români care construiesc chiar acum microcosmosul economiei românești. Proiectul cuprinde peste o sută cincizeci de interviuri; Maria și Florin au observat un tipar — „chiar dacă se află în stadii, industrii și puncte de plecare diferite, după cei 150+ antreprenori intervievați, lecțiile sunt similare". Premisa e simplă: să aduci împreună într-un format relaxat wantreprenorii și antreprenorii. Cei care vor să înceapă, lângă cei care au deja experiența economiei și a fiscalității românești.
La 09:45, grupul se aduna în liniștea aceea ușor expectativă a evenimentelor matinale, în care nimeni încă nu vorbește tare, fiecare se uită ce face celălalt, se prezintă lateral, schimbă mâini.
Endi e acolo, cu chestia lui obișnuită — „mers, nu alergat" — repetată pe jumătate în glumă, pe jumătate ca instrucțiune și cu termosul de cafea într-o mână și pahare de carton în cealaltă, din care împărțea doritorilor. În tricoul lui portocaliu, înconjurat de un cerc compact de oameni care îl ascultau printre ochelari de soare și șepci, gestiona simultan ritualul cafelei și agenda discursivă a turei. Maria și Florin de la Ideas Chat! erau lângă el. Cei trei aveau să conducă „Tura" împreună.
Florin avea un trepied cu gadget de filmat — Ideas Chat! e un podcast, deci filmatul face parte din meserie — iar Maria, într-o rochie de in crem cu volănașe, zâmbea continuu. E un detaliu care pare neimportant, dar nu e: într-o industrie în care fondatorii se prezintă defensiv (mâinile încrucișate, fețele de business), Maria stă deschisă și veselă și optimistă. Și asta dă tonul.
Filozofia care nu vinde
Ca să înțelegi de ce TURA x Ideas Chat! e relevantă, trebuie să te întorci la ce a spus Endi la Cowo despre ce funcționează — și ce nu — în construirea unei comunități: „Lumea este sătulă de mesaje de tipul ultimele două ore, mai aveți doar cinci minute, acum, dacă nu acum, niciodată. De la început am povestit despre tură ca despre locul ăla care este acolo pentru tine, ca un prieten, oricând ai tu nevoie."
Asta e exact opusul mediului în care se învârt majoritatea wantreprenorilor: pitch-deck-uri, demo days, „last chance to register", pressure tactics. Tura ia un grup de oameni care, prin natura statutului lor de „pre-foundadori", trăiesc cu o anumită singurătate (datele globale arată unu din șase oameni se simt singuri; în antreprenoriat cifra e mai apăsătoare), și-i pune să meargă, două ore, prin parc, lângă oameni care au trecut deja prin praful primului an.
Nu e networking. E ceva mai vechi. E sat.
Endi nu se ferește să spună asta: „Eu asociez foarte mult tura cu satul, cu viața aceea de la sat în care oamenii se cunoșteau." A copilărit într-un sat din Olt, lângă Slatina, până la șapte ani — „eram al lui Ilie al Valerichii și dacă se auzea ceva acolo, se știa imediat cine sunt". La București, după primul an de facultate, a redescoperit că „te simți cu adevărat singur. Este mare nevoie să-i cunoști pe oameni."
Trei runde de parc
La 10:00, grupul a plecat. Cișmigiu, dimineața, e un parc care te ajută să mergi: aleile principale au lățime suficientă să poată fi parcurse în perechi sau triplete fără să blochezi alergătorii, copacii dau umbră aproape continuă, lacul deschide perspectiva la fiecare câteva sute de metri.
Pe parcurs, grupul s-a desfăcut într-un șir lung. Asta se întâmplă mereu la o tură care funcționează — conversația se fragmentează în perechi care merg cu același pas, vorbesc despre același lucru, schimbă apoi perechea la următoarea cotitură. Cineva care a auzit un cuvânt pe care vrea să-l ducă mai departe se mută două capete în față. Endi merge când în față, când în spate. Maria și Florin la fel. Nimeni nu „moderează". Nimeni n-are microfon.
La un moment dat, în spațiul deschis dinspre nordul parcului, grupul s-a oprit câteva minute. Perspectiva se deschide acolo spre fațada de bulevard, dincolo de teiul care marchează una dintre intrări — un moment în care, fără să fie programat, oamenii s-au strâns într-un semicerc tăcut și au privit. E genul de pauză pe care doar o tură fără agendă și-o permite.
Spre final, soarele a urcat și umbra a devenit mai prețioasă. Grupul a făcut trei runde de parc — cei care au stat până la capăt. Unii oameni au făcut doar una sau două; au plecat liniștit, pentru că ăsta e un alt principiu al Turei: „dacă poți să vii peste un an, pentru că atunci îți permite ție programul, e perfect fezabil." Tura te așteaptă. Nu invers.
La final, fotografia de grup. Cei care au stat. Endi în mijloc, cu ai săi, cu Maria și Florin, cu cei care s-au angajat în trei runde. Cincizeci și ceva de oameni, fețe încălzite de soare, câteva mâini ridicate, două sau trei semne cu degetele desfăcute. O fotografie de grup nu seamănă cu o fotografie de grup decât atunci când grupul, după două ore împreună, e deja altceva decât fusese la 09:45.
Coda — Pâine Goală, 12:00
O parte din grup a mers, după aceea, la Pâine Goală — o cafenea la câteva sute de metri de parc, cu un nume care funcționează aproape ca declarație de intenție pentru ce se întâmplă în continuare.
Spațiul are o estetică de loft — fotografii înrămate pe pereți, scaune metalice roșii, mese de bistro de lemn, lumină naturală care intră dinspre vitrinele largi. Oamenii s-au strâns în clustere, multă lume încă cu rucsacul pe umăr, semn că nimeni nu se așezase definitiv; conversațiile se ridică pe vârfuri, se schimbă, se reașează. Acolo, ferit de soare, conversațiile care porniseră pe alee au continuat — „oamenii care trec prin situații sau au nevoi similare pot trece mai ușor prin provocări când vorbesc aceeași limbă", după cum scriseseră organizatorii pe invitație.
Asta e probabil rezultatul cel mai onest de raportat: TURA x Ideas Chat! nu rezolvă singurătatea antreprenorială într-o dimineață. Dar plantează ceva. Te face să auzi, fără agendă, voci care au fost prin ce vrei tu să treci. Asta în 2026 — într-o piață saturată de coaching, mentorat plătit și acceleratoare „cohort-based" — e neașteptat.
Și, dacă urmezi instrucțiunea de la început — „mers, nu alergat" — e suficient!
1 / 19Tura de duminică e o inițiativă pornită de Endi Ungureanu în decembrie 2024. Are loc simultan în cinci parcuri din București (Herăstrău, IOR, Tineretului, Lacul Morii, Cotroceni) și șase orașe din țară. Ideas Chat! este un podcast despre antreprenori români, fondat de Maria și Florin, cu peste 150 de episoade.
