Pe DN3, la patruzeci de kilometri sud-vest de Constanța, drumul către cetatea Tropaeum Traiani trece prin câteva sate înainte să ajungă la monumentul lui Traian. La al treilea — Cobadin — drumul taie satul în două, și pe partea stângă apar, pe rând, la șapte decenii distanță una de alta, trei școli vechi.
Trei școli
Prima e Școala Germană, ridicată între 1883 și 1885 — înainte chiar de valul oficial de coloniști germani veniți din Basarabia. A doua e Școala Română, ridicată după 1902 și terminată, în etape, până în 1936. A treia e Școala Tătară, din 1956, ridicată în plin socialism, pentru comunitățile turcă și tătară. Între ele, o Casă a directorului, tot din 1902.
Trei școli, trei limbi, pe aceeași stradă. Una germană, una română, una tătară. E o hartă mică a Dobrogei, scrisă în cărămidă.
E ce trebuie să știi despre Cobadin înainte de orice. Un sat pe drumul roman al lui Traian, populat succesiv de turci, tătari, români, germani — și azi de toate la un loc, mai puțin germani. O comună care, în recensământul din 2021, a crescut. Cele care cresc în Dobrogea, în 2026, sunt foarte puține.
Drumul
Drumul care leagă Constanța de Adamclisi nu e o invenție a turismului contemporan. E drumul roman care, pe vremea împăratului Traian, lega Tomisul și Histria de fortăreața Tropaeum Traiani — locul unde, după luptele cu dacii din 102 d.Hr., împăratul a poruncit ridicarea unui monument triumfal care, refăcut în 1977, e încă în picioare la șaizeci de kilometri sud-vest de Constanța.
Cobadin se află pe ruta asta. La 38 de kilometri de Constanța, la 18 de Medgidia. Are calea ferată spre Medgidia și Negru Vodă. E un punct de oprire care a fost punct de oprire de două mii de ani.
Asta nu e metaforă. În Repertoriul Arheologic Național, localitatea apare cu un sit de epocă romană — locuire, așezare, tumul, descoperire funerară, datate în secolele I-III. Cobadinul a fost locuit pe vremea Romei. Apoi de turcomani și tătari, sub administrația otomană. Apoi de coloniști veniți din alte părți.
Numele s-a păstrat. Prima atestare e harta Statului Major Rus din 1838, sub forma Kobadin. O hartă ulterioară a unei moșii românești îl consemnează ca Copatin. De unde vine numele, nu se știe sigur. O ipoteză arabă, „Cutbadin" — „monument". Alta populară, „popa Dinu" — devenită „Copadinul". Ambele rămân ipoteze.
Coloniștii care au plecat în 1940
În 1890-1891, ultimul val de coloniști germani veniți să populeze Dobrogea s-a oprit la Cobadin. Veneau dintr-o așezare basarabeană numită Neu-Plotzk — pe care un studiu publicat de Black Sea German Research Society o identifică drept colonia-mamă a familiilor sosite aici. Pentru ei, satul s-a numit Kobadin până în 1940.
În 1940, Hitler i-a chemat „acasă" prin acordul cu Antonescu — Heim ins Reich. Aproape toți coloniștii dobrogeni au plecat. Cei din Cobadin, la fel.
Au lăsat în urmă o școală, câteva case, o structură agricolă, și un nume — Kobadin — care a rămas pe hartă, dar nu mai are cine să-l rostească în germană.
Septembrie 1916. Monumentul din 1925
În septembrie 1916, Cobadinul a fost una dintre puținele opriri ale ofensivei mareșalului german August von Mackensen în Dobrogea.
În prima fază, pe 5-7 septembrie, trupele Puterilor Centrale — diviziile bulgare 1, 4, 6, brigada germană „Bode" — au atacat aliniamentul Rasova-Cobadin-Tuzla. În fața lor, șase divizii românești, o divizie sârbă de voluntari și două divizii ruse au ținut linia. Două săptămâni mai târziu, pe 18-19 septembrie, în luptele de la Cocargea și Cobadin, Mackensen a fost oprit definitiv. A trecut în defensivă.
Pentru campania dobrogeană a anului 1916 — campania în care, pe restul fronturilor, România pierdea totul — a fost una dintre puținele victorii defensive.
În 1925, fiii satului morți în luptele pentru apărarea Dobrogei au primit un monument în centrul localității. E încă acolo, în piață. Numele de pe el sunt nume de țărani — oameni care, până în septembrie 1916, n-aveau niciun motiv să intre în istorie.
Schitul
În satul Negrești — unul dintre cele cinci sate ale comunei Cobadin — se află o biserică de lemn dedicată Sfântului Gherasim din Kefalonia.
E neașteptat. Sfântul Gherasim Chefalonitul (1509-1579) e patron al unei insule grecești. E venerat la Atena, la Pireu, în Cefalonia. La șapte sute de kilometri spre nord, în mijlocul platoului dobrogean, biserica lui de lemn de la Negrești adăpostește o icoană despre care credincioșii spun că ar face minuni — și care, dacă e o instituție, e o relație stranie între Dobrogea românească și Mediterană.
Schitul e tânăr. Stareţul, părintele ierodiacon Isaia, a venit aici în 2014 după o stăreție în Ialomița. Pelerinajele organizate de la București au făcut din locul ăsta o oprire neașteptată pe harta ortodoxiei populare românești.
La un kilometru distanță, geamia din Cobadin funcționează în continuare, pentru cele aproape două mii de persoane care, la recensământul din 2021, s-au declarat musulmane.
Anomalia
Cobadinul are 9.122 de locuitori. În 2011 avea 8.779. A crescut, în zece ani, cu trei sute patruzeci și trei de oameni. Nu e o creștere mare, dar pentru România rurală — și în special pentru Dobrogea de sud, unde aproape toate satele se golesc — e o anomalie statistică.
Românii sunt 6.547.
Turcii — 1.447.
Tătarii — 369.
Restul, romi și nedeclarați.
Trei limbi pot fi încă auzite în comună. Două credințe coexistă pe administrație comună. În alte sate dobrogene, comunitățile turcă și tătară au început să se rarefieze sub presiunea migrației și a îmbătrânirii. La Cobadin, datele arată că se țin.
Suprafața agricolă a comunei e de 16.711 hectare. Aproape toate sunt arabile. Culturile principale — grâu, orz, floarea-soarelui, porumb. Cobadinul e clasificat oficial ca centru viticol independent în regiunea viticolă Dobrogea, o distincție care, pentru un sat de câmpie, e mai degrabă o rezervă decât o industrie.
Ce rămâne
Comuna Cobadin are cinci sate — Cobadin, Viișoara, Negrești, Conacu, Curcani. Are o baltă, Conacu-Negrești, de o sută optzeci și trei de hectare, care leagă două dintre ele. Are festivaluri — Festivalul Cultural Cobadinean, Zilele Comunei, Ziua Recoltei, întâlnirea cu Fiii Satului. Pe scenă urcă ansambluri de dansuri turcești și tătărești, alături de coruri locale.
Are o bibliotecă cu douăzeci și trei de mii de volume. Are o școală germană fără limbă germană, o școală română funcțională și o școală tătară pentru comunitățile minoritare.
Are un drum roman pe sub asfalt, un monument din 1925 în piață, un schit grecesc la marginea satului Negrești și o geamie în centrul satului-reședință.
Nu e un sat memorabil prin frumusețe. E unul memorabil prin stratificare. O așezare pe care, dacă o cunoști bine, o citești ca pe o secțiune transversală prin Dobrogea însăși.
1 / 11Foto: AdiCoco.com
Fotoreportaj de Adi Coco · RomâniaFrumoasă · 8 iunie 2026.
Surse:
Primăria Cobadin — fișa oficială a comunei
Arhiepiscopia Tomisului — Parohia Cobadin I
Arhiepiscopia Tomisului — Parohia Cobadin II
Black Sea German Research Society — The Germans in Dobrudscha (PDF)
Discover Dobrogea — Complexul muzeal Tropaeum Traiani
Ziarul Financiar — Cooperativa Agricolă Dobrogea Sud
G4Media — Dispar comunitățile minoritare din Dobrogea (analiza RPL 2021)
