Peștera Movile, găsită întâmplător în 1986 într-un puț săpat pentru o termocentrală care nu s-a mai construit, adăpostește un ecosistem care funcționează fără lumina Soarelui. La aproape patru decenii de la prima coborâre, biologii încă descriu specii pe care nu le mai întâlnesc nicăieri altundeva.
În primăvara lui 1986, Cristian Lascu, pe atunci un tânăr geolog al Institutului de Speologie, a coborât într-un puț de aproximativ optsprezece metri, săpat în sudul Dobrogei pentru investigațiile preliminare ale unei termocentrale. Sub stratul de calcar, lanterna lui a luminat ceva ce nimeni nu mai văzuse: pereți pe care mișunau viețuitoare albe, fără ochi — păianjeni, miriapode, izopode, lipitori. Aerul mirosea a ouă stricate. Oxigenul era puțin.
Termocentrala nu s-a mai construit niciodată. În schimb, peștera găsită în acel puț avea să devină unul dintre cele mai studiate ecosisteme subterane din lume.
❦
Astăzi locul se numește Peștera Movile. Nu are nicio intrare naturală; se ajunge în ea tot prin puțul prin care a coborât Lascu, închis acum cu o poartă de beton. Atmosfera dinăuntru conține hidrogen sulfurat, metan și amoniac în concentrații toxice pentru om, cu oxigen redus. Lumina Soarelui nu a ajuns niciodată acolo. Și totuși, viața există, organizată într-un întreg lanț trofic.
Baza acestei lumi sunt bacteriile chemosintetice: microorganisme care extrag energia din oxidarea hidrogenului sulfurat, a metanului și a compușilor azotului, în loc să o capteze din lumină. Pe acest substrat microbian se hrănesc nevertebratele — viermi, melci, crustacee, insecte acvatice din familia Nepidae, numite improriu „scorpioni de apă” —, iar pe ele, prădătorii. Este o ecologie funcțională construită pe chimie, nu pe fotosinteză.
Movile este primul ecosistem subteran de acest tip descoperit vreodată. Nu este singurul: cercetători au identificat de atunci sisteme asemănătoare la Frasassi, în Italia, la Ayalon, în Israel, și la Melissotrypa, în Grecia. Rămâne, însă, cel mai bogat și mai bine studiat dintre ele.
❦
Vechimea ecosistemului este una dintre cifrele cel mai des prost citate în presa românească. Sistemul carstic a început să se formeze la sfârșitul Miocenului, în urmă cu aproximativ 5,5 milioane de ani — reper geologic invocat frecvent ca durată a izolării. Realitatea este mai prudentă. Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice din Mangalia, care administrează peștera, notează că sigilarea efectivă față de suprafață s-a produs mai târziu, în Cuaternar, cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă. Concluzia fundamentală nu se schimbă: este timp îndeajuns pentru ca speciile dinăuntru să fi evoluat aproape complet separate de restul biosferei.
Iar evoluția se vede. Un studiu publicat în 2021 de Brad, Iepure și Sârbu identifică 52 de specii de nevertebrate la Movile, dintre care 37 sunt endemice — aproximativ 71%. În 2023, o echipă condusă de Sanda Iepure, de la Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române, împreună cu cercetători polonezi și români, a descris o nouă specie de crustaceu ostracod, Pseudocandona movilaensis sp. nov., adaptată la mediul sulfidic. Lista crește lent, pe măsură ce taxonomiștii lucrează cu probele.
❦
Comparația cu Marte, des invocată în articolele românești despre Movile, merită nuanțată. În anii ’90, peștera a intrat în atenția cercetătorilor interesați de astrobiologie pentru un motiv simplu: dacă viața poate exista într-un mediu fără lumină, cu atmosferă toxică și energie chimică drept singură sursă, atunci modelele despre habitatele potențial locuibile de pe alte corpuri cerești se schimbă. Movile a devenit un analog terestru pentru întrebări despre subsolul lui Marte și al unor sateliți precum Europa și Enceladus.
Formularea „un fel de Marte pe Pământ”, atribuită deseori în mod direct unor cercetători NASA, provine în mare parte din presa de popularizare. Ideea de fond — că Movile este relevantă pentru căutarea vieții extraterestre — este, în schimb, sprijinită de literatura științifică recentă.
❦
Despre descoperirea propriu-zisă circulă o anecdotă tenace: că Nicolae Ceaușescu ar fi indicat din elicopter locul termocentralei care a dus la forare. Lascu însuși a relatat-o în interviuri ulterioare. Documentar ferm rămâne însă doar faptul că lucrările geologice făceau parte dintr-un proiect industrial al regimului comunist, abandonat ulterior. Peștera a rămas, accidental, una dintre cele mai prețioase moșteniri științifice ale acelui plan.
❦
Astăzi accesul este strict controlat. Sunt permise doar câteva intrări pe an, iar timpul petrecut înăuntru de fiecare echipă nu depășește câteva ore — atât pentru protecția cercetătorilor, cât și pentru a împiedica introducerea de microorganisme din exterior. Pe 15 aprilie 2024, situl a fost înscris pe Lista Indicativă UNESCO, la categoria patrimoniu natural, în baza criteriilor viii, ix și x. Includerea pe lista propriu-zisă a Patrimoniului Mondial necesită o evaluare separată, care durează de regulă ani de zile.
Pentru România, Movile este o resursă rară: un argument științific de relevanță globală, conservat cât mai aproape de starea sa originară. Faptul că nu se vizitează turistic nu este un eșec administrativ. Este, paradoxal, condiția supraviețuirii ei.
SURSE ȘI VERIFICĂRI
Grupul de Explorări Subacvatice și Speologice (GESS) Mangalia; Scientific Reports (Iepure et al., 2023); Brad, Iepure & Sârbu, 2021; UNESCO Tentative List, dosar 15.04.2024 (criteriile viii, ix, x); Encyclopædia Britannica; National Geographic România; arhiva Historia.
