La RomanianWorkplaceManagementForum2026, mesajul a fost limpede: viitorul muncii ține de experiență, comunitate și sens — iar piața locală mai are de schimbat o mentalitate, nu doar metri pătrați.
„Ce-ar face oamenii să vrea să vină mâine la birou?"
Întrebarea a deschis discuția-cadru a celei de-a șaptea ediții a #RomanianWorkplaceManagementForum2026 (21–22 mai 2026, la GENPACT AI Innovation Center din București) și, în cele două zile de paneluri, a devenit lentila prin care s-a vorbit despre aproape orice altceva. A pus-o Pauline Roussel — CEO al platformei berlineze Coworkies și co-autoare a volumului „Around the World in 250 Coworking Spaces", după ce a vizitat peste 500 de spații de lucru flexibile în 50 de orașe ale lumii. Concluzia ei, prezentată la București, e simplă în formulare și disruptivă în implicații: workplace-ul nu mai e un spațiu funcțional. E o experiență pe care oamenii aleg, sau nu, s-o trăiască.
Pentru o piață de birouri precum cea a Bucureștiului, încă în mare măsură organizată după gramatica clasică a contractelor de cinci–zece ani și a turnurilor de oțel cu lobby de marmură, observația are consecințe.
Cele patru paneluri ale ediției — Designing for the Next Workforce: Creating Workplaces for Generation Z and Beyond, Workplace Transformation & Adaptive Reuse: Aligning Design, Ownership, and Operation, The Corporate Shift: The Future of Flexible Workspaces Inside Organizations și Workplace Value Equation: Balancing Cost, Performance, and Business Impact — au reluat, fiecare pe terenul ei, aceeași întrebare: cum traduci „experiență" în decizii concrete despre clădire, contract, operare și cultură. Sintezele de mai jos urmează firele tematice care s-au desprins, recompuse cross-panel.
Birourile au început să concureze cu Netflix și Airbnb
Pentru noile generații, măsura unei zile de lucru nu mai e comparația cu un alt birou. E comparația cu cele mai bune experiențe pe care le au deja în viața lor — Netflix, Spotify, Airbnb, cafenele bune, hoteluri-boutique, comunități online care livrează un sens. Dacă biroul nu poate susține această comparație, oamenii votează cu picioarele — sau, mai exact, rămân acasă.
De aici vine schimbarea de paradigmă pe care Roussel a numit-o, în panel: workplace-ul devine hospitality + comunitate + date + design comportamental. Patru elemente care, până nu demult, nu erau în vocabularul administratorilor de clădiri.
Nu mai e suficient să construiești un birou eficient. Cele care funcționează în 2026 oferă flexibilitate în moduri de lucru (de la focus solitar la întâlniri spontane), experiențe personalizate, comunități reale (nu doar adunături de departamente), wellbeing tradus în practică și — partea cea mai grea — un motiv autentic pentru care cineva să-și dorească să revină.
Tehnicul a luat-o înaintea esteticului
Una dintre cele mai concrete schimbări semnalate la forum vine din partea chiriașilor. Pentru companiile care semnează contracte azi, calitatea tehnică a clădirii a devenit mai importantă decât finisajele. Calitatea aerului, sistemul HVAC, iluminatul natural și artificial, eficiența energetică — toate cântăresc mai mult, în decizia de a închiria, decât lobby-ul de marmură sau panorama.
Practic: companiile cer din ce în ce mai des audituri tehnice independente înainte de a semna, pentru a înțelege impactul real al spațiului asupra stării de bine a angajaților. Locația și prețul rămân importante, dar nu mai pot ascunde un sistem de ventilație depășit.
Implicația pentru piața românească e dublă. Pe de o parte, clădirile mai vechi — fondul construit între 2008 și 2015, cu o vechime tehnică de 10–15 ani — devin obiect de reconversie. Acolo unde gradul de ocupare e scăzut, transformarea în spațiu rezidențial sau mixt-use a apărut, în multiple paneluri, ca o opțiune realistă. Pe de altă parte, clădirile noi care nu trec testul tehnic — indiferent cât de bine arată — vor pierde teren.
Facility Management nu mai e despre țevi
O temă recurentă a forumului a fost evoluția rolului de Facility Manager. Dintr-o funcție tehnică și operațională, FM-ul a devenit, în companiile mari, un rol strategic axat pe experiența utilizatorului în spațiul de lucru.
Concret: echipa de FM și strategia de Workplace trebuie să fie integrate încă din faza de concept și design a unei clădiri — nu invitate la masă după ce arhitecții și-au depus planșele. Cifrele care contează nu mai sunt cele de la handover, ci cele care apar la 12–24 de luni de operare: consum energetic, costuri reale de mentenanță, satisfacție măsurabilă a utilizatorilor.
E o redefinire profesională cu o consecință structurală: succesul unei clădiri se citește pe termen lung, în date, nu în randări.
Spațiile flex — alternativa care a încetat să fie nișă
Un al doilea fir puternic al forumului a fost maturizarea pieței de spații flexibile. Coworking-ul nu mai e domeniul exclusiv al freelancerilor și startup-urilor. Corporațiile mari îl folosesc — pentru echipele care lucrează hibrid, pentru proiecte cu durată determinată, pentru intrarea într-o piață nouă fără să blocheze capital în lease-uri lungi.
În spatele acestei adopții stă, după Roussel și alți vorbitori, ruptura cu modelul contractului tradițional de 5–10 ani. Spațiul flex livrează ceea ce companiile au învățat, în cinci ani de pandemie și post-pandemie, să prețuiască: opționalitate. Iar avantajul pe care îl mai au, dincolo de termenii contractuali, e comunitatea — networking-ul ne-forțat, colaborările ad-hoc, accesul la un ecosistem.
Blocajul mental al proprietarilor români
Aici intervine problema specifică a pieței locale: rigiditatea proprietarilor tradiționali. Mulți dintre marii landlords din București privesc încă spațiile flex cu reticență — fie ca pe o concurență, fie ca pe o nișă. Trecerea de la contractele clasice de închiriere la modele de parteneriat — revenue sharing, contracte de management cu operatori flex — e încă marginală.
Discuțiile au scos la suprafață ceea ce un panelist a numit „un blocaj mental": o piață în care multe etaje stau goale, dar în care proprietarul preferă rigiditatea unui spațiu nelocuit unui parteneriat care i-ar aduce flux. E o atitudine pe care, în alte piețe europene, criza din 2020–2023 a sfărâmat-o. La noi, încă rezistă.
Aici se vede ceea ce o parte a sălii a numit „workplace mindset challenge": nu lipsesc clădirile bune. Lipsește, parțial, dispoziția de a le folosi altfel.
AI, ESG și ultima schimbare de cod
În subsidiar, două teme au tras linii peste tot ce s-a discutat. Inteligența artificială — folosită deja pentru optimizarea consumurilor energetice, predicția mentenanței, personalizarea experienței utilizatorului — schimbă, în următorii ani, modul în care clădirile sunt operate. Iar sustenabilitatea, tradusă prin normele ESG, a încetat să fie un capitol de PR și a devenit un criteriu de finanțare și de chirie. Clădirile care nu performează la nivel de impact de mediu și de comunitate vor avea, în câțiva ani, dificultăți reale de a-și găsi chiriași majori.
Ce înseamnă, în clar, pentru România
Reformulată pentru contextul local, concluzia forumului poate fi rezumată în patru puncte:
Workplace-ul nu mai e cost operațional. E avantaj competitiv — pentru recrutare, pentru retenție, pentru influențarea culturii organizaționale.
- Comparația nu mai e cu alte birouri. Birourile concurează cu Netflix, Airbnb și cafenele. Cei care nu înțeleg asta vor pierde tinerii înainte chiar să-i recruteze.
- Tehnicul bate esteticul. Calitatea aerului, lumina, sistemul de climatizare contează mai mult decât holul. Auditurile tehnice independente devin standard.
- Viitorul Facility Managementului e proiectarea unei experiențe umane — hospitality, comunitate, date, design comportamental. Nu administrarea unei suprafețe.
Pentru o piață care, la cinci ani după pandemie, încă întreabă „când se întorc oamenii la birou", forumul a oferit, finalmente, o întrebare mai utilă: ce ai face cu birourile, ca oamenii să-și dorească să vină mâine?
Răspunsul cere mai mult decât metri pătrați. Cere o schimbare de mentalitate. Iar mentalitatea, cum a observat cineva în sală citând un clișeu vechi pentru un context nou, „mănâncă strategia la micul dejun".
1 / 34
