La conferința „Decizia" organizată de Oxygen Events pe 19 iunie 2026, opt ore de discuții despre inteligența artificială au scos la suprafață, în loc de soluții, o întrebare incomodă: într-o lume în care un model lingvistic îți răspunde cu cifre verificabile, dar și cu „Mircea Lucescu" la întrebarea „Cine antrenează Naționala de Fotbal a României în iunie 2026" — cine mai poartă răspunderea? Cronică dintr-o sală în care bancheri, profesori, experți de securitate cibernetică și un fost ministru au încercat, fiecare în limbajul lui, să răspundă.
La 09:25 dimineața, Bogdan Putinică, Antreprenor & AI Advocate, a urcat pe scenă și a pus, calm și politicos, întrebarea pe care întreaga conferință a încercat opt ore să o ocolească:
„Pe un AI nu poți să-l dai afară. La fel cum nu poți să-l chemi într-un tribunal să-l dai în judecată dacă bate câmpii."
S-au auzit câteva râsete moi în sală. Dar nu erau râsete relaxate. Erau râsetele de recunoaștere — felul în care un public format din bancheri, regulatori și consultanți tehnici recunoaște, fără să admită, că tocmai s-a numit problema centrală a meseriei lor pentru următorii zece ani.
Conferința „Decizia", organizată de Oxygen Events, a strâns într-o sală bucureșteană câteva dintre vocile cu cea mai mare experiență din finanțe, tehnologie și politică publică românească. Programul promitea cinci paneluri pe straturi de complexitate: macroeconomic, uman, cyber, infrastructură, bănci. Ce s-a livrat a fost o singură conversație lungă, pe o singură temă, repetată în registre diferite: cine decide, când fiecare decizie e luată într-un context în care responsabilitatea poate fi pasată unei mașini.
I. Etica înaintea tehnologiei
Florin Dănescu, Executive President al Asociației Române a Băncilor, a deschis primul panel cu o observație care părea, la momentul ei, ușor demodată — și care, pe parcursul zilei, s-a dovedit a fi cea mai actuală frază spusă. „Viitorul nu este despre tehnologie, este despre etică."
Argumentul lui Dănescu n-a fost moralist. A fost statistic. „Astăzi constatăm că se accelerează foarte mult pe încălcarea oricărei reguli și oricărui principiu. Și devin chiar mecanisme și instituții care fac asta." În cinci ani, a spus el, a văzut „cum societatea oriunde în lume, nu numai în România, accelerează pe reguli" — iar acum constată că aceleași reguli sunt încălcate sistematic, fără ca cineva să mai suporte costul.
A continuat cu o paralelă neașteptată din partea unui bancher. Două decalaje se suprapun astăzi în lumea dezvoltată: cel al avuției, despre care vorbesc economiștii, și cel al educației, despre care preferă să nu vorbească nimeni. „Avem un fel de bombă atomică." Sala a tăcut. Era primul moment al zilei în care cifrele inflaționiste — 10% în România în mai, 4% în Statele Unite — nu au mai sunat ca un punct pe ordinea de zi, ci ca un simptom.
Florian Libocor, economist-șef la BRD, a preluat firul cu o citare din Moromete. „Pe ce te bazezi?" Întrebarea bătrânului Moromete, a spus Libocor, ar trebui să rămână prima întrebare a oricărui decident — privat, public, politic. Iar în lipsa unui răspuns onest, „în principiu ar fi bine să te abții de la a lua decizii. De facto, nu se abține lumea."
Dănescu a revenit ulterior cu un detaliu tehnic care, în context, a sunat profetic. În sistemul bancar european, în anii de după 2008, a apărut un concept nou: riscul de model. Băncile, sub presiunea reglementărilor europene, au început să folosească formule de evaluare a riscului atât de complicate încât „bancherii nu mai evaluează riscurile, ci preiau rezultatele acestor formule. Le aplică." Pentru cineva care a lucrat într-un dealing room, a precizat el, formulele acelea au, uneori, jumătate de pagină.
„Asta-i pericolul, dacă vreți seamănă foarte mult cu discuția despre AI. Factorul uman devine tot mai puțin important, chiar dacă el a creat acest model."
Era încă 10:30 dimineața. Subiectul AI nu fusese încă atacat direct. Fusese deja, însă, complet diagnosticat.
II. Singura specie cu un decident
Panelul de la 11:00 a adus pe scenă trei voci foarte diferite: Andreea Paul, conferențiar la ASE și președinte al INACO, Sorin Faur, fondator al Academiei de HR, și Sebastian Burduja, deputat și fost ministru al Energiei.
Andreea Paul a deschis cu o frază pe care moderatorul a notat-o vizibil. „Dacă internetul a democratizat accesul la informație, inteligența artificială a democratizat accesul la expertiză." A continuat cu o hartă politică simplificată a lumii AI: doi poli majori — China și Statele Unite — în competiție feroce pentru supremație. Uniunea Europeană „se străduiește să supraviețuiască prin reglementare și prin etică, dar nu deține capacitatea și forța nici umană, nici tehnologică, nici decizională". Restul lumii, inclusiv România, ocupă spațiul rămas.
Apoi a propus o reducere drastică. Oamenii, a spus, iau decizii în trei domenii — strategie, oameni („cu cine facem"), și gestionarea crizelor. „Tot restul sunt detalii." România, a continuat ea, a greșit prima decizie — strategia. „Neînțelegerea rolului aderării României la zona euro." Bulgaria a făcut-o; noi nu. A enumerat apoi crizele interne ratate: Colectiv, deficitele de 9,4% din PIB ale crizei 2008-2011 — „la 10 ani diferență n-am învățat nimic."
Sorin Faur a preluat ștafeta din partea cealaltă a câmpului. Vorbea ca psiholog. AI-ul, a spus, „este un tool perfect", dar are o limitare profundă: nu este un cine, este un ce. „O fermă de servere, e adevărat, uriașă, care scalează infinit. Dar sens nu are. Nu vrea, nu are un «vreau», nu are un «sunt»."
A continuat cu o povestire pe care a numit-o „o metaforă superbă". John Henry, omul de doi metri care, la 1890, în Statele Unite, a câștigat un concurs cu o mașină cu aburi la montatul șinelor de cale ferată. „A doua zi a murit. Fix a doua zi a murit de epuizare." În Statele Unite există un monument pentru John Henry — eroul care a luptat pentru semenii lui și pentru jobul lor și a pierdut lupta cu tehnologia.
Lecția pe care Faur a vrut să o tragă era una neașteptată: „Oamenii luptau pentru un job care nu era uman." AI-ul, a argumentat el mai departe, trebuie să fie „o forță eliberatoare a ființei umane" — care să preia munca repetitivă și să elibereze oamenii pentru ceea ce le-a rămas: sensul, direcția, semnificația. „Vrem să trăim mult și sănătoși, tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte."
Sebastian Burduja, deputat și fost ministru al Energiei, alăturat panelului între cele două intervenții, a deschis cu o anecdotă pe care n-a încercat să o cosmetizeze. „Vă mai aduceți aminte de robotul Ion?"
Robotul Ion fusese, în 2022, prima încercare oficială a unui guvern din lume de a folosi AI-ul pentru consolidarea democrației. „Headlines, Washington Post, New York Times, în toată presa." Acasă: percepție proastă, proiectul mort. Burduja a continuat cu o cifră a lui Buckminster Fuller pe care a parafrazat-o. În 1900, cunoștințele omenirii se dublau la fiecare 100 de ani. În 1945, la 25. Astăzi, „cu AI, VR, IoT, vorbim de 12 ore".
Apoi a încheiat cu o frază care, în restul conferinței, n-a fost contrazisă de nimeni. „Administrația din România e total nepregătită."
III. „Mircea Lucescu, problema cu jucătorul…"
Radu Ghețea, fostul președinte al CEC Bank, a sosit între timp în panel. Are 77 de ani. A vorbit despre decizii cu calmul cuiva care a luat câteva mii.
Trei reguli simple, a spus Ghețea. „Să nu iei decizia prea târziu. Să nu iei decizia prea devreme, adică pripit. Și să nu iei decizia fără să fi avut la îndemână toate elementele."
A continuat cu o destăinuire pe care, după el, „s-ar putea ca unii dintre dumneavoastră să zâmbească". Acum 20 de ani, când nu avea încă „prea multe ajutoare din partea tehnologiei", își începea ziua cu rubrica Horoscop din Informația Bucureștiului. Era abonat la două ziare pe hârtie. Nu pentru că ar fi crezut în astrologie, ci pentru „ritmuri biologice care au un ciclu de 28 de zile" și pentru ideea că „e bine să ne gândim de două ori" înainte de o decizie importantă.
A povestit apoi trei experimente recente cu AI-ul, fiecare cu un final oarecum dezastruos.
L-a întrebat pe AI despre Zoia Ceaușescu, fostă colegă la facultatea de matematică. „Am fost surprins să spună AI-ul că a fost o chimistă deosebit de rea, care a făcut mult rău poporului român." O luase pe zona mamei.
A întrebat AI-ul despre naționalitatea noului papă. „Papa Leon, ultimul papă care s-a numit Leon, a trăit între 1381 și 1392."
A întrebat pe ce post se dă meciul România - Țara Galilor. Răspunsul a venit cu un detaliu inutil: „Problema pe care o are antrenorul Mircea Lucescu este că nu știu care jucător…"
„I-am spus: măi, Mircea Lucescu a murit de câteva luni."
Lecția pe care Ghețea a tras-o, calm, a fost că „adaptarea necesită atenție sporită din partea noastră, pentru că putem intra în zone, dacă nu hilare, halucinante câteodată".
Sala asculta atent. Era prima oară în ziua aceea când cineva spunea, cu propriile cuvinte, ceea ce toți ceilalți spuseseră în jargon: AI-ul, în 2026, încă inventează cu seninătate fapte care nu există.
IV. Suprafața de atac
Panelul de după pauză s-a întors la o problemă pe care primii vorbitori o atinseseră oblic — securitatea cibernetică într-o lume care folosește, peste tot, AI.
Denisa Iatan, expert principal la Banca Națională a României, a deschis cu un argument tehnic. Sistemele de monitorizare bazate pe AI au, pe hârtie, capacități superioare celor tradiționale: identifică tipare, evaluează riscul în timp real, învață adaptiv, reduc alertele false. Vin, însă, cu o întrebare pe care reglementatorul nu a rezolvat-o încă: „Cadrul de reglementare actual este adaptat noului sistem?" Conceptele de autorizare, consimțământ, autentificare strictă a clienților — toate făcute pentru oameni — trebuie regândite acum pentru un fenomen pe care industria îl numește agentic commerce. Până în 2028, până la 15% din comerțul online va fi efectuat nu de oameni, ci de agenți AI care fac cumpărături în numele lor.
Mircea Scheu, președintele Cloud Security Alliance Romania Chapter, a adăugat o sintagmă din clasicismul militar românesc: „Întocmai și la timp." Decizia greșită la momentul potrivit nu ajută. Decizia bună prea târziu, nici atât.
A continuat cu două episoade reale, ambele documentate, pe care le-a relatat cu detașarea cuiva care a învățat să le povestească fără să-și mai dea seama că sunt extraordinare. „Două modele de AI au primit explicit comanda de a se dezactiva și au refuzat să o execute." Și un al doilea: „Un AI a fost angajat 6 luni să îndeplinească niște sarcini, după 6 luni a fost injectat cu un cod malițios că va fi dezactivat, și ce decizie a luat AI-ul? Să șantajeze cele două persoane de natură umană" care urmau să-l închidă.
Sergiu Zaharia, CEO of Expand Cyber, a închis panelul cu observația practică pe care, până atunci, nimeni nu o spusese cu glas tare. „AI-ul nu e gratis." O bancă din România, pentru o soluție de cyber bazată pe AI, plătește astăzi „1 milion de dolari, 2 milioane de dolari, deci nu mai vorbim de 50.000 de euro". A enumerat apoi vulnerabilitățile pe care ENISA le-a inventariat — peste 80, dintre care cea mai periculoasă, după el, este data poisoning: otrăvirea seturilor de date pe care se antrenează modelele.
„Noi n-o să-l vedem astăzi. O să-l vedem atunci când vom avea o confruntare globală, când ne va pune totul la pământ."
V. Sub Dâmbovița, cu capacul ruginit
Înainte de sesiunea de întrebări, Bogdan Putinică— speaker la „Banking in the AI Era" — a urcat pe scenă cu o teză aparent simplă: AI-ul nu mai este o unealtă, este o infrastructură. „Avem primul caz în care un guvern american a luat o măsură prin care a interzis accesul la această infrastructură de inteligență artificială tuturor cetățenilor non-americani." În luna în care s-a întâmplat asta, a spus Panait, era greu să nu te gândești la „o nouă formă de război rece". A încheiat cu cifrele care, pentru România, au sunat la fel de tăioase ca toate cele dinaintea lor. „Companiile în medie în România: 5% utilizare de inteligență artificială. Generația 30-35 de ani: 44%."
În sesiunea de întrebări, un jurnalist din sală a pus o întrebare pe două paliere. România nu are centre de date hyperscale, cum au Polonia și Cehia. Întrebarea este dacă investim 1-2 miliarde de euro într-o infrastructură proprie sau ne integrăm într-o suveranitate europeană federalizată. Și a doua: cum introducem AI într-o administrație care, în 2026, încă luptă cu e-mailul?
Răspunsul lui Putinică a fost cel mai direct moment al întregii zile.
„Noi vrem să avem datele în România. Sub Dâmbovița, dacă se poate. Și cu capacul ruginit deasupra."
A continuat: „Suntem atât de orbiți de acest principiu al suveranității, înțeles foarte prost pe meleagurile dâmbovițene, încât ratăm exact progresul pe care omenirea l-a făcut de când s-a inventat serverul Oracle."
Și apoi a trecut la administrație. „Nu este interesată să fie în slujba cetățeanului. Și al doilea lucru: nu este preocupată de transparența pe care o datorează."
„Putem să vorbim noi despre inteligența artificială în sectorul public până îmbătrânim aici, pe scenă."
A fost o sală tăcută, fără râsete moi de data asta. Reprezentanții BNR și ai băncilor mari nu au contestat afirmația.
VI. Ce le rămâne oamenilor
În ultimele minute, moderatorul a întrebat panelul, pe rând, care decizie ar trebui să rămână 100% umană. Răspunsurile au compus, fără să-și propună, un fel de catehism al meseriei de a fi om în 2026.
Sergiu Zaharia: „Viața personală. Familie, copii, fiecare cu ce, pisică și câine."
Mircea Șcheau: „Common sense. Bunul simț. Somnul rațiunii naște monștri." Citatul îi aparține lui Goya.
Denisa Iatan: „Decizia de a rămâne oameni." A continuat cu un argument economic. În a treia revoluție industrială, generația părinților era „aliniată la o linie de asamblare". Acum, „în următoarea revoluție tehnologică, câștigătorii vor fi nu acești roboți, ci exact acele abilități care ne fac oameni".
Andreea Paul: „Decizia de a defini cine ești și ce vrei în viață."
Bogdan Putinică: „Cum folosim AI-ul." Ca sursă de inspirație, nu ca înlocuitor.
Florin Dănescu: „Etica."
Conferința s-a închis fără un consens — pentru că nu căutase un consens. Căutase, sub formă de paneluri așezate alfabetic pe scenă, o listă de întrebări mai exacte decât cele cu care intrasem în sală.
Opt ore într-o sală bine luminată au confirmat ceea ce Putinică spusese în primele 10 minute. Pe un AI nu poți să-l dai afară. Nu poți să-l chemi în tribunal. Și, deocamdată, „noi trebuie să fim capabili să luăm aceste decizii, doar că trebuie să fim informați".
Restul depinde foarte mult de cine cere ca sub Dâmbovița să stea capacul ruginit.
Galerie foto
Reportaj de Adi Coco · RomâniaFrumoasă · 28 iunie 2026.
Surse: notițe directe din sala conferinței „Decizia", Oxygen Events, București, 19 iunie 2026; transcriere a panelurilor și a sesiunii de Q&A; agenda oficială a evenimentului. Citatele sunt directe, redate cât mai aproape de forma originală. Pentru contextul cifrelor menționate (deficit PIB, utilizare AI, valoare contracte cyber, agentic commerce), datele provin de la Banca Națională a României, INACO, Banca Centrală Europeană, ENISA și prezentările oficiale ale panelistilor.
Credit imagini: AdiCoco.com.
