În 1996-97, comandantul aeroportului de la Târgu Mureș anunța, la o conferință de presă, marea intersecție de autostrăzi care avea să crească lângă pistă. Intersecția abia acum se toarnă — am fotografiat-o la data de 29 iulie 2026.
Promisiunea
Prin 1996 sau 1997 — memoria păstrează scena, nu data exactă — am asistat la o conferință de presă a lui Ștefan Runcan, comandantul aeroportului de la Târgu Mureș la acea vreme. Vorbea despre viitor cu siguranța omului care a văzut hărțile: lângă aeroport avea să se construiască marea intersecție de autostrăzi a României, locul unde drumul Bucureștiului spre Borș se încrucișează cu drumul Moldovei. Aeroportul, spunea el, va deveni punctul cel mai conectat al Transilvaniei.
Au trecut aproape treizeci de ani. Intersecția pe care o anunța nu există nici azi. Dar — și ăsta e motivul pentru care am urcat drona deasupra câmpurilor de la Ungheni și Acățari — pentru prima dată în trei decenii, ea se vede: un braț de asfalt încheiat și unul de pământ galben, care crește cu 15.000 de metri cubi de terasamente pe zi.
Ce s-a ales de A3
Ca să înțelegi de ce a durat 30 de ani, trebuie spusă întâi povestea autostrăzii care trebuia să treacă pe aici. A3, așa cum a fost visată, lega Bucureștiul de granița de la Borș prin Ploiești, Brașov, Sighișoara și Târgu Mureș — aproximativ 600 de kilometri. În decembrie 2003, guvernul de atunci a semnat direct, fără licitație, contractul cu americanii de la Bechtel pentru cei 415 km dintre Brașov și Borș; presa avea să scrie, după desecretizare, că traseul fusese „ales de americani". Termenul de finalizare: 2012.
Bilanțul Bechtel, la reziliere (mai 2013): 52 de kilometri livrați — Câmpia Turzii–Turda–Gilău — pentru aproximativ 1,4 miliarde de euro — aproape 27 de milioane de euro pe kilometru —, plus 37 de milioane de euro despăgubiri de reziliere plătite de stat.
Apoi a venit lovitura decisivă pentru Târgu Mureș: Master Planul General de Transport, aprobat în 2015-2016, a scos definitiv din proiect tronsonul Brașov–Făgăraș–Sighișoara–Târgu Mureș. Orașul care trebuia să fie mijlocul autostrăzii a rămas capătul ei. Legătura spre sud nu mai există în niciun program ca autostradă: Brașov–Făgăraș a renăscut separat, sub indicativul A13, iar Ploiești–Brașov — singura bucată din vechiul concept încă vie — e blocată, în 2026, la stadiul unui studiu de fezabilitate cu penalități: din toată secțiunea s-au construit, în 20 de ani, doar cei 6,3 km dintre Râșnov și Cristian.
Cu alte cuvinte: A3 pe care o anunțau hărțile anilor '90, cea care venea de la Ploiești prin Sighișoara, a murit ca idee. Ce a supraviețuit este „Autostrada Transilvania" — Târgu Mureș–Cluj–Borș — și ea are, în sfârșit, vești.
Brațul de vest: Târgu Mureș–Borș
De la Târgu Mureș spre Cluj se circulă neîntrerupt — 114 kilometri — din decembrie 2023. Mai departe, spre graniță, anul 2026 e cel mai bun an din istoria acestei autostrăzi: lotul Zimbor–Poarta Sălajului se deschide pe 10 august; Nădășelu–Zimbor, ajuns la 94%, are termen contractual în martie 2027, dar ar putea fi gata încă din decembrie; Suplacu de Barcău–Chiribiș — cu viaductul început de Bechtel și abandonat — se deschide în toamnă; Chiribiș–Biharia are termen contractual în mai 2027, cu o posibilă deschidere anticipată tot în decembrie. Dacă scenariul optimist ține — și el aparține deocamdată anunțurilor politice și monitorilor civici, nu contractelor —, la finalul lui 2026 se va circula de la Târgu Mureș până aproape de Zalău și de la Nușfalău până la granița ungară.
Rămâne gaura din mijloc: lotul Meseș, 41 de kilometri cu un tunel de aproape 3 kilometri — cel mai mare contract rutier din istoria CNAIR, 6,62 miliarde de lei, semnat abia în aprilie 2025, cu 78 de luni de proiectare și execuție. Aritmetica e neiertătoare: pus cap la cap, Târgu Mureș–Borș se va circula, realist, la începutul anilor 2030. Până atunci, golul se ocolește prin Zalău.
Brațul de est: A8, în sfârșit
Iar al doilea braț al intersecției lui Runcan — cel care lipsea cu totul — e ceea ce am fotografiat: „Autostrada A8 Târgu Mureș–Târgu Neamț, Secțiunea I: Târgu Mureș–Miercurea Nirajului și legătura la Autostrada A3". Pe hârtiile CNAIR sună birocratic; din dronă arată ca prima dovadă fizică, după două decenii de vorbe, că „Autostrada Unirii" există.
Cifrele zilei de 29 iulie 2026: stadiu fizic peste 50%, circa 800 de muncitori și 700 de utilaje ale constructorului turc Nurol, 36 de structuri — 16 poduri, 16 pasaje, 4 casetate — și primul strat de asfalt din istoria celor 305 km ai A8, așternut chiar aici, cu peste 1.000 de tone pe zi.
Epicentrul e la Acățari — comuna care a cedat autostrăzii 2,5% din suprafață, mai mult decât oricare alta de pe lot și care primește în schimb nodul rutier dublu și Centrul de Întreținere și Coordonare al autostrăzii. În jur, satele văii Nirajului trăiesc deocamdată între balize: DN13-ul e deviat, camioanele ridică praful, iar turlele bisericilor răsar dintre lanuri la câteva sute de metri de culeele pasajelor.
Drumul acesta n-a fost ferit de nimic din ce înseamnă infrastructura românească: contract semnat în februarie 2024, autorizație de construire abia în aprilie 2025 — paisprezece luni de hârtii —, un an de „ritm anemic" reclamat de Asociația Pro Infrastructura, scoaterea lotului din PNRR la renegocierea din 2025. Și totuși: în vara lui 2026, același șantier e dat exemplu național. Ministerul Transporturilor promite trafic pe primii kilometri „în prima parte a anului 2027"; optimiștii de la Pro Infrastructura cred că sectorul Târgu Mureș–Acățari, care va funcționa și ca centură sud a orașului, ar putea fi gata chiar la finalul lui 2026.
Treizeci de ani, o intersecție
Legea 291/2018, în forma modificată în 2021, cere ca întreaga autostradă A8 — de la nodul Ungheni până la Prut — să fie gata la 31 decembrie 2030. Experții independenți spun, aproape într-un glas, 2031-2032: pe secțiunea montană — unde numai lotul Ditrău–Grințieș numără 19 tuneluri — prima autorizație de construire a fost emisă abia în iulie 2026, și nu pentru el, ci pentru lotul vecin Joseni–Ditrău, de 14,4 kilometri. Dar intersecția — intersecția lui Runcan — nu mai depinde de munți. Ea are nevoie doar ca cele două brațe deja pornite să se atingă: unul e asfalt din 2021, celălalt va avea trafic în 2027.
Am coborât drona la apus. Pe A3 treceau camioane spre Cluj; pe platforma galbenă a A8, un compactor își termina tura. Între ele, pasajul care le va lega stătea cu grinzile montate, ca un pod care așteaptă să aibă ce să unească. Comandantul aeroportului n-a apucat să vadă imaginea asta. Dar a descris-o corect, cu 30 de ani înainte — doar calendarul l-a mințit.
Fotografii realizate pe 29 iulie 2026, pe șantierul A8, între nodul Ungheni (A3) și Acățari, județul Mureș.
