La masă · București · Shaorma Fest
Nadia Eperjessy a mâncat prima shaorma la ieșirea din club, în Constanța, acum vreo douăzeci de ani. Astăzi e nutriționist și e în echipa care organizează Shaorma Fest, anunțat ca primul festival românesc dedicat shaormei. Ce s-a schimbat între timp nu e rețeta, ci proprietarul ei.
„Era poison of choice", spune Nadia Eperjessy despre shaorma pe care o mânca la Constanța, dimineața, când ieșea din club. „După o noapte întreagă nu cred că stătea nimeni să facă analiza nutrițională. Era parte din ritual: ieșeai din club și mergeai la shaorma."
De atunci ea a devenit nutriționist, iar shaorma a devenit altceva — nu un alt produs, ci al nostru.
Întrebată direct dacă shaorma e mâncare românească, răspunde fără ezitare: „Evident că nu. Ca origine, nu." Shaorma face parte, spune ea, dintr-o familie culinară cu rădăcini în Orientul Apropiat și în tradiția otomană a cărnii gătite pe rotisor vertical. „Dar mâncarea călătorește și se adaptează."
Adaptarea, în cazul ăsta, a mers până la capăt: „N-aș spune că am inventat shaorma, dar putem spune că am adaptat-o atât de bine încât am început să o facem după gustul nostru. Și asta se întâmplă cu foarte multe preparate care, după câteva generații, ajung să facă parte din cultura culinară a unei țări."
Întrebarea interesantă nu e, atunci, de unde a venit. E ce i-am făcut după ce a ajuns aici.
Locul liber pe care l-a găsit
Înainte de shaorma, mâncarea de stradă din România era o listă scurtă și familiară: covrigul, merdeneaua, pateul, plăcinta, hotdogul, sendvișurile, micii. „Erau alimente rapide, ieftine, pe care le puteai mânca din mers", spune ea.
Shaorma a intrat în lista asta și a schimbat regulile, fiindcă a adus altceva: nu o gustare, ci o masă. Lipie, carne, sosuri și — în varianta care s-a impus la noi — cartofi. „Nu mai era doar ceva cu care îți păcăleai foamea până acasă. Practic putea să țină locul prânzului sau al cinei."
Nu a făcut să dispară niciun produs, spune doamna Eperjessy. A câștigat, în schimb, o parte importantă din piața mâncării rapide, unde concurează cu pizza la felie, cu burgerul, cu hotdogul, cu covrigii, cu patiseria.
Ce i-am făcut
Lista schimbărilor e scurtă și foarte recognoscibilă: usturoiul din belșug, combinațiile de sosuri, porțiile generoase și, mai presus de toate, cartofii prăjiți puși înăuntru.
Cartoful în lipie e semnătura locală. E și lucrul care surprinde cel mai tare un străin, și cel pe care un român nu-l mai observă, fiindcă îl consideră parte din produs. La noi cartofii nu se cer, se refuză. Varianta cu cartofi e cea implicită; cealaltă trebuie spusă anume.
Al doilea lucru pe care l-a preluat aici e flexibilitatea totală a comenzii. „Este foarte personalizabilă. Poți decide ce carne vrei, cât sos, ce legume, dacă pui sau nu cartofi, cât de picantă să fie. Practic fiecare își construiește propria shaorma." Cu douăzeci de ani înainte ca meniurile să se umple de bowl-uri configurabile, shaorma din colț făcea deja exact asta.
O mâncare devine a unui loc când oamenii de acolo încetează să o comande și încep să o compună.
Prețul adaptării
Numai că adaptarea a mers și într-o direcție mai puțin fericită. „Una dintre cele mai evidente schimbări este chiar dimensiunea", spune Nadia Eperjessy. „Shaorma a intrat într-o logică comercială foarte simplă: mai mult înseamnă că primești mai mult pentru banii tăi."
Așa au apărut variantele mari, XXL, cu mai multă carne, mai mulți cartofi, mai multe sosuri. Iar aici, spune ea, apare paradoxul: ingredientele unei shaorme nu sunt, luate separat, ceva dramatic. Problema se construiește prin adunare.
„O lipie mare, multă carne, cartofi prăjiți, două-trei sosuri pe bază de maioneză și, de multe ori, o băutură cu zahăr. Fiecare adaugă ceva, iar la final poți avea o masă extrem de densă energetic."
Întrebată care e, pe bune, cea mai mare problemă a shaormei, răspunde fără ocolișuri: porția. Și, imediat după, combinația de sosuri pe bază de maioneză, când există și varianta pe bază de iaurt.
„Nu faptul că mănânci carne cu legume într-o lipie este problema", spune doamna Eperjessy. „De cele mai multe ori problema este că mănânci două mese într-o lipie."
Cu alte cuvinte, partea cea mai românească a shaormei de azi — generozitatea porției — e și partea care îi face cel mai mult rău.
Un nutriționist la un festival de shaorma
Nadia Eperjessy nu e doar nutriționist. E și în echipa care organizează Shaorma Fest, primul festival dedicat exclusiv shaormei, potrivit organizatorilor. Contradicția e evidentă și i-a fost pusă direct.
Răspunsul ei nu ocolește, dar nici nu cedează nimic: „Nutriția nu ar trebui să fie o listă de alimente permise și interzise. Dacă profesia mea ar însemna să le spun oamenilor «asta ai voie, asta n-ai voie», probabil că aș fi un nutriționist destul de slab." Rolul unui nutriționist la un astfel de festival, spune ea, nu e „să vină cu degetul ridicat și să strice pofta oamenilor", ci să explice ce se mănâncă.
Întrebată ce a refuzat până acum în organizare, spune că nu a fost nevoie să refuze nimic pe motive de calitate, fiindcă partenerii sunt vechi și cunoscuți. Există însă o limită pe care o formulează clar: „Aș refuza categoric un produs despre care aș avea motive să cred că este de o calitate îndoielnică. Faptul că organizăm un festival dedicat shaormei nu înseamnă că standardele trebuie să fie coborâte."
Iar despre cum se susține un festival la care biletul costă 25 de lei, răspunde că nu se susține din bilete: prețul e acolo ca să țină evenimentul accesibil, restul vine din parteneriate comerciale.
Anatomia unei shaorme bune
Pentru nutriționistul Nadia Eperjessy, ordinea importanței începe cu carnea. „Ea ar trebui să fie personajul principal. Bine gătită, rumenită la exterior, suculentă la interior, să simt gustul cărnii și al condimentelor, nu doar sarea."
Lipia: proaspătă, elastică, ușor încălzită. „Dacă se rupe după două mușcături, experiența s-a cam terminat aici."
Legumele trebuie să aducă exact opusul cărnii — prospețime, textură, puțină aciditate. Varza, crocantă, nu înecată în sos. Sosul are un singur rol: „să lege ingredientele, nu să le acopere. Dacă după prima mușcătură simți doar maioneză și usturoi, nu mai mănânci o shaorma, mănânci sos cu niște ingrediente în el."
Și temperatura, care contează enorm: carnea caldă, legumele proaspete, lipia caldă fără să devină umedă.
Testul final, formulat de ea, e simplu și se poate aplica la orice tonetă: după prima mușcătură ar trebui să poți identifica ingredientele separat, dar să-ți placă împreună.
„Shaorma nu are nevoie să devină dietetică", spune Nadia Eperjessy. „Are nevoie uneori doar să nu mai încerce să hrănească doi oameni deodată."
La ieșirea din club, în Constanța, niciunul dintre criteriile astea nu conta. Conta că era cald, că era mult și că era deschis. Între timp am învățat să o judecăm — ceea ce e, poate, ultima dovadă că am adoptat-o.
Dacă mergi
Shaorma Fest are loc pe 26 și 27 septembrie 2026 la Divertiland Water Park, la A1 km 13, în zona Militari. Biletul de acces costă 25 de lei, iar în program sunt anunțate douăsprezece localuri participante, o competiție pentru cea mai bună shaorma, cu juriu și vot al publicului, muzică și stand-up. Organizator: Venus Social Concept.
Interviu realizat pe 13 septembrie 2026. Material publicat în parteneriat comercial cu organizatorii Shaorma Fest; întrebările au fost formulate independent de redacție, iar răspunsurile sunt reproduse fără modificări de fond. Afirmațiile despre originea shaormei sunt ale interlocutoarei; cele despre caracterul de premieră al festivalului aparțin organizatorilor. Ambele sunt redate ca atare, nu ca afirmații ale redacției. Datele despre eveniment provin din comunicarea oficială a organizatorului, verificată pe 16 septembrie 2026. Portretul interlocutoarei este fotografie proprie; imaginile de produs sunt imagini stock licențiate, creditate ca atare.
